Nopti in celula preventiva

Despre politetea si inteligenta politiei municipale au fost scrise multe si diferite randuri, poate nu mai putin decat despre Drepturile Omului. Insa vezi, frate, se pare ca aceste doua lucruri in spatiul mioritic sant percepute ca in bancul cu badea Gheorghe si elefantul la orizont. Asa sau altfel, nu as incepe a scrie aceste randuri daca nu as avea, ca si o mare parte din cei ce le citesc, propriile experiente si contacte cu fortele noastre de (dez)ordine.

In martie curent, pe str. Florilor (luminata ca in Las Vegas), nu mai tarziu de ora noua si jumatate seara, in timp ce mergeam intr-o vizita, am fost atacat de un individ necunoscut care mi-a aplicat cateva lovituri cu cutitul. Cred ca m-a salvat Bunul Dumnezeu si haina groasa in care eram imbracat si care a impiedicat arma sa treaca mai adanc in tesuturi. Nu as insista asupra detaliilor, - marturisirile despre starea mea fizica, dupa acest incident, mi-ar lua prea mult timp si spatiu. Cert este ca moartea, in persoana unui consumator de droguri care a iesit noaptea la vanatoare, a trecut cu coasa foarte aproape de mine. Sesizata, Politia sectorului Rascani nu a facut altceva decat sa ma ancheteze cate trei ori pe zi (prima data chiar dupa ce am iesit din sala de operatie). Eram intrebat de unde veneam si cu ce scop plecam, privindu-ma suspect de nu oi fi eu cel care am atacat. Zeci de foi scrise si semnate, citatii la comisariat, interogatorii - toate, pana la urma, au fost tot atat de eficiente ca si gardul ce inconjoara colhozul. Intr-o buna zi inspectorul m-a intrebat daca am chef sa umblu toata ziua pe la ministere si preturi(!). Dat fiind faptul ca-si doreau mult sa sigileze dosarul cu traditionalul "zakrito" mi-au si propus sa scriu o cerere in care ceream suspendarea investigatiilor.

Peste aproximativ sase luni ma intorceam acasa in cartierul meu, la Posta Veche, dupa o petrecere studenteasca, cand la o suta de metri de bloc am fost oprit de politie. Mi-au cerut sa merg cu ei la sector. Odata ajuns acolo, domnii in cauza au cerut iscalitura mea pe un document in care era scris (citez): "Aparitia in stare de ebrietate in locurile publice jignea demnitatea umana si moralitatea umana". Nici prin minte sa-mi treaca ca, din moment ce am refuzat sa semnez acest document, din simplu motiv ca nu am "jignit nici o moralitate" (desi nu-mi prea dau bine seama cum se poate intampla acest lucru) si, indeosebi, demnitatea umana, voi fi condamnat fara vre-o explicatie, la douasprezece ore in camera de detentie preventiva (care seamana mai mult a carcera). Nu mi s-a permis sa fac cel putin un apel telefonic. Astfel am petrecut o noapte pe betonul rece, ascultand injuraturi si racnete care, in regim non-stop, rasuna in sediul acestui sector de politie din Rascani. Asta, insa, nu e tot. Dimineata am fost "incarcat" in confortabila dubita politieneasca, dus la Judecatoria Rascani, unde mi s-a aplicat o amenda in marime de 180 de lei. Nici acolo nu mi sa dat vre-o explicatie, doar poate una de genul "daca ai sa vorbesti mult ai sa platesti 200".

Daca dumneavoastra, dragi cititori, nu descoperiti nici o legatura intre aceste doua cazuri cu care m-am confruntat, atunci eu vad cel putin una indirecta, ce provoaca o concluzie generala despre eforturile politiei noastre: cei care ne ataca cu cutitul continua sa-si practice nestingheriti vanatoarea de victime, in timp ce cetatenii care din intamplare cad in mainile politiei petrec nopti de neuitat in celulele preventive de detentie.

(Accente, nr. 105 din 23 octombrie 2003)

<<home | <<top